Aici gasiti o colectie de articole scrise de Madalina sau scrise despre noi si care au fost publicate in diverse reviste si online. Subiectele sunt variate: de la viata in Noua Zeelanda si cum sa iti petreci timpul cu copiii, pana la marketing.

Cel mai recent articol care a aparut despre noi in presa romana este cel de pe Wall-Street, cotidianul online de business.
Se numeste "Cum face o romanca marketing la un ziar din Noua Zeelanda" si il puteti citi aici.

Textul original:

În vâltoarea vieţii nici nu ne dăm seama că poate copiii noştri apreciază altceva decât le oferim. Ar trebui să stăm un pic pe loc şi să ne gândim dacă ce facem acum este şi ceea ce îşi doresc ei. De ce ne ducem la muncă în fiecare zi, câte 10-12 ore? Ca să le putem cumpăra tot ce visează! Suntem siguri că asta îi face pe copiii noştri fericiţi?

În ţările dezvoltate, viaţa a început de câţiva ani să se schimbe. Goana după bani nu mai este o prioritate a adulţilor, ei pun preţ acum pe timpul liber şi activităţile care le fac plăcere. Locul principal în noua viziune îl au copiii. Organizaţii celebre arată şi ele că părinţii şi guvernele se preocupă mai mult ca înainte de binele copiilor. Studiile lor demonstrează că este nevoie de ceva în plus ca un copil să fie fericit. Pe lângă nevoile de bază, locuinţă, mâncare, haine, copilul trebuie să fie protejat, să i se dea toate şansele să poată deveni mai bun, să nu întâmpine piedici în lumea înconjurătoare. Mai presus de toate acestea însă, copilul trebuie să fie iubit şi preţuit, să se simtă special şi sprijinit, atât în familie, cât şi în comunitate. Şi, nu în ultimul rând, familia şi comunitatea au nevoie să fie ajutate de stat în misiunea aceasta.

Poate sună complicat, dar iată cum se traduc toate acestea în viaţa de zi cu zi.

Aniela, Camelia, Sorin şi Gelu trăiesc în ţări aflate în top 10 al celor mai bune locuri din lume în care să îţi creşti copiii. Peste tot, părinţii primesc o mână de ajutor de la comunitatea locală, stat şi angajatori.

De exemplu, “sunt câteva regiuni în Italia unde serviciul de babysitter este oferit de primărie pentru familiile unde amândoi părinţii lucrează”, ne spune Camelia. În Ontario, Canada, “guvernul federal plăteşte concediul mamei, copilul primeşte lunar indemnizatie, iar toată lumea are asigurare medicală gratis. Aproape toate companiile plătesc pentru angajaţi asigurări medicale private pentru câteva specialităţi neacoperite de programul de stat, şi anume: dentist, masaj, ochelari, lentile de contact”, ne exemplifică Sorin.

Familia, cea mai dorită

Cel mai preţios dar pe care îl putem face copiilor este să ne petrecem cât mai mult timp cu ei, să comunicăm şi să le oferim multiple şanse din care ei să o aleagă pe cea mai bună. Nu jucăriile, nu hainele, nu grădiniţele scumpe îi fac să se simtă împliniţi şi iubiţi.

Copiii sunt fericiţi dacă locuiesc cu ambii părinţi şi iau masa împreună în mod regulat, spun statisticile.

Obiceiurile sănătoase, sprijinite de autorităţi

Cei mai activi copii sunt în Irlanda, Canada şi Statele Unite, se arată în studiile UNICEF. Un motiv ar fi că aici sportul şi activităţile în aer liber sunt încurajate nu numai de familie, dar şi de stat.

În Texas, Statele Unite, unde locuieşte Aniela, intrarea la piscinele din oraş costă între 2-5 $ de persoană, iar copiii sub trei ani intră gratuit. De sărbători naţionale, precum Ziua Părinţilor, Ziua Tatălui şi Ziua Americii, intrarea gratuită se extinde şi pentru adulţi. Aceleaşi condiţii le întâlnim şi în Canada, după cum ne povesteşte Sorin. “Terenurile de tenis, unde poţi merge şi exersa cu copilul, sunt gratuite dacă aparţin liceelor sau primăriei. De asemenea, există nenumărate terenuri de fotbal şi baschet amenajate în parcuri”, mai spune Aniela.

Sporturile cele mai practicate în Danemarca, precum fotbalul, tenisul, handbalul, înotul şi gimnastica au cluburi în care copiii se pot înscrie. „Toate municipalităţile au un centru sportiv deschis publicului, uneori contra unui cost subvenţionat, deci rezonabil”, comentează Gelu.

Activităţi educaţionale şi de timp liber, pe alese

În majoritatea ţărilor de care vorbim, bibilotecile publice sunt extrem de active şi de prezente în viaţa copiilor şi adulţilor. Aici, în afară de a accesa internetul şi de a împrumuta pe gratis cărţi, casete video şi audio, CD-uri, se poate participa la sesiuni de teatru şi lecturi pentru copii.

În ţările anglofone, în cadrul Community Centre, se organizează cursuri de teatru, dans, muzică, limbi străine, computer, istorie. „În Italia, programele speciale educaţionale fac parte deja din politica de marketing a fiecărei şcoli pentru a atrage cât mai mulţi copii. În şcolile statale cursurile extra-şcolare sunt gratuite, iar şcolile circumscripţionale oferă copiilor cursuri de limbi străine, informatică, educaţie fizică, muzică, în schimbul unei sume modice”, povesteşte Camelia.

Un mod foarte interesant şi atrăgator de a socializa mame şi copii mici, întâlnit în Marea Britanie, Danemarca şi multe alte ţări, este aşa-numitul „playgroup” sau „coffee group”. Mamele cu copiii născuţi în aceeaşi perioadă pot forma grupuri care se întâlnesc prin rotaţie în casa fiecăreia, ca să discute, să facă schimb de experienţă şi să se joace. În Danemarca, de exemplu, aceste contacte sunt facilitate de o asistentă care face vizite gratuite acasă nou-născuţilor şi care are o bază de date cu vecini similari.

Locurile de joacă pentru copii nu reprezintă nicidecum o problemă pentru părinţii din ţările prezente în top. Sunt multe, curate, bine întreţinute şi sigure. Camelia spune că la Roma se găsesc destul de uşor şi aproape de casă. “Eu, de exemplu, am la 200 de metri de casă un astfel de părculeţ de joacă pentru copii, unde pe lângă băncuţe, topogane şi leagăne, sunt şi căsuţe gonflabile, căluţi şi maşinuţe Luna Parc. De obicei, sunt îngrădite şi păzite, iar noaptea se închid publicului.” Aniela are şi ea o experienţă la fel de plăcută: “Locurile de joacă  frumos amenajate pentru copii nu sunt greu de găsit în micul nostru orăşel…Parcurile de lângă locurile de joacă au bănci, mese de picnic şi grătar unde îţi poţi face o friptură, în timp ce copii se joacă la doi paşi. De asemenea, parcurile sunt prevăzute cu rampe pentru cărucioare.”

Sisteme de învăţământ pentru toate buzunarele

În ceea ce priveşte educaţia pentru preşcolari multe ţări şi-au regândit strategia, pentru că o sumă de probleme de mai târziu pot fi rezolvate dând copiilor, încă de la câteva luni, un model, o direcţie, un cadru în care să se dezvolte. Faptul că mamele încep mai devreme lucrul sau creşterea numărului de familii cu un singur părinte au scos la iveală diverse forme de îngrijire pe timpul zilei.

“În Italia, poţi trimite copilul la creşă începând de la vârsta de 3 luni. Costul pentru cele statale sau circumscripţionale variază în funcţie de venitul familiei, iar de la 3 ani, şcoala, fie că este de stat sau de circumscripţie, nu se plăteşte”, ne spune Camelia.

În Suedia, învăţământul preşcolar este disponibil pentru copiii de 1-5 ani. Dacă un copil merge la grădiniţă mai puţin de 15 ore pe săptămână, este gratis. Părinţii pot opta să îi ducă pe cei mici în casele unor alte mămici care au grijă de ei, un sistem destul de răspândit în ţările civilizate. Ar mai fi grădiniţele „deschise”, în care părinţi şi personal calificat se ocupă de educaţia copiilor şi unde nu este nevoie de o înscriere prealabilă. Pentru copiii şcolari există posibilitatea să meargă în centre sau case particulare care oferă îngrijire înainte şi după orele de şcoală. Taxele nu depăşesc două procente din salariul brut al părinţilor.

Copiii danezi pot merge la creşă sau în case particulare autorizate de municipalitate şi plătite din fondurile acesteia (6 luni - 3 ani), la grădiniţe (3-6 ani), în centre de îngrijire după orele de şcoală (6 – 10 ani), la grupuri formate de părinţi şi subvenţionate local,  în cluburi de tineret care încurajează creativitatea, socializarea şi participarea în comunitate. Părinţii plătesc doar 30-33% din cheltuielile care se fac pentru copilul lor în acea instituţie şi poate de aceea, mai mult de 90% din copiii de 3-5 ani sunt înscrişi într-o formă sau alta de îngrijire.

Timpul petrecut cu familia, activităţile în aer liber şi educaţia pentru toate cerinţele sunt câteva lucruri care fac diferenţa între noi şi cei din ţările preferate pentru crescut copiii. În mod cert, avem noi înşine nevoie să înţelegem ce ne face fericiţi şi mai ales avem nevoie de mult sprijin de la cei care trebuie să îl dea. Dar contează mult şi faptul că stam un pic pe gânduri şi realizăm că cei mici au dreptate. Şi ar fi bine să ne schimbăm cât mai repede optica actuală asupra vieţii ca să le dăm dreptul de a fi fericiţi cu adevărat.

Modelul olandez

De ce copiii olandezi sunt consideraţi şi se consideră cei mai fericiţi din lume

Olanda este o societate centrată în mod tradiţional pe copii şi creşterea lor. Tendinţa ultimilor ani este că tinerele mame preferă să îi crească pe cei mici decât să se întoarcă la muncă. În general, copiii sunt obişnuiţi cu un mediu de îngrijire extrem de protectiv şi pozitiv. Acasă, copiii sunt foarte mulţumiţi de relaţiile pe care le au cu părinţii, pentru că familiile sunt foarte deschise şi comunicative, iar la şcoală, nu se pune presiune pe ei.

Nu îi este nimănui necunoscută atitudinea liberală a olandezilor faţă de alcool, droguri şi sex. În acest spirit, adulţii au o viaţă relaxată, preferă să comunice decît să impună şi să îi lase pe copii să facă propriile alegeri. Se pare că nu mai există tentaţia de a-şi şoca părinţii, dacă toate acestea sunt legale. Şi se ştie că părinţii fericiţi cresc copii fericiţi.

TOP 10 - UNICEF

1. Olanda
2. Suedia
3. Danemarca
4. Finlanda
5. Spania
6. Elveţia
7. Norvegia
8. Italia
9. Irlanda
10. Belgia

 
TOP 10 – Save the Children

1. Suedia
2. Danemarca, Finlanda
3. Austria, Germania, Norvegia
4.  Australia, Olanda
5. Canada
6. Statele Unite ale Americii, Marea Britanie

Textul original:

Povestea plecarii noastre din tara incepe in jurul Craciunului din 2005, cand sotul meu a gasit pe Intranetul companiei sale un alt job. Numai ca era … la capatul lumii – in Noua Zeelanda. Nici nu imi inchipuisem inainte ca poti zbura cu avionul 24 de ore ca sa ajungi intr-un loc de pe Pamant.

La inceput am zis un NU categoric acestei variante, dar pe masura ce ne interesam de tara, de oferta financiara, de conditii de viata, se parea ca nu este ca in alte parti, gen Canada sau America. Pe de alta parte, zvonurile erau ca Noua Zeelanda are o clima foarte neprietenoasa, ploua mereu si bate vantul, ca in Londra…
Ne-am facut o gramada de socoteli legate de buget, de cariere, de viata noastra ca familie, dar cel mai mult ne-am gandit la Cristian.
Tragand linie, nu avea cum sa ne fie prea rau si ne-am propus sa o luam ca pe o aventura a vietii – desi foarte bine documentata si calculata. Era momentul cel mai potrivit, aveam 30 ani si un copil care nici nu implinise un an.
Din momentul in care ne-am decis, intr-o luna eram plecati! Cu toate actele, vizele, aranjamentele pentru locuinta de acolo, bagajele, obligatiile achitate in tara, ramas bun de la familie si prieteni.
Ei, si acum inca o provocare: urma sa fiu mama full-time, intr-o tara straina, fara nici un prieten sau ruda. Eram numai noi trei.
Din fericire, am avut cazare si masina pentru primele doua luni, din partea firmei. Locuiam in centrul Auckland-ului, langa Universitate, asa ca mi s-a parut ca sunt tare ciudata impingand un carucior cu un copil de 8 luni printre zeci de tineri de mai toate natiile. Inca din a doua zi, eu si Cristian am inceput sa descoperim: senzori de fum prin casa, masina de spalat vase si cea de uscat rufe, parcurile din jur, magazinele, oceanul, barcile nenumarate. Dar nu ne ajungeau acestea, lipsea ceva esential: trebuia sa ne vedem cu oameni, cu mame si copii.

Am gasit pe Internet un forum al parintilor din Noua Zeelanda si acolo am postat pe scurt situatia noastra de nou veniti si am cerut sfaturi cum ar fi cautarea unei case sau activitati pentru copii.
Atunci s-a aratat un inger: o mamica sud-africana care mi-a dat cele mai bune sfaturi de pana acum. Si dupa o vreme ne-am si intalnit, chiar foarte des. Era minunat ca aveam cu cine vorbi, unde merge, iar Cristian cu cine se juca.
Asa am aflat de Plunket, o organizatie non-profit, sprijinita de marci de prestigiu, care are o lunga traditie in servicii legate de sanatatea si dezvoltarea copiilor. Cu peste 600 de filiale, clinici mobile si o linie telefonica non-stop, se bazeaza pe angajati cu pregatire medicala si pe foarte multi voluntari. Asa ca am apelat la ei pentru controlul lunar al lui Cristian. Nu aveam inca masina mea, dar o asistenta s-a oferit sa vina pana la locuinta noastra, unde am discutat despre alimentatie, vaccinuri, progrese, inaltime, greutate, totul pe gratis.

Cu timpul, am experimentat aici o multime de variante in care poti sa iti petreci timpul cu copiii, sa ii ajuti sa creasca bine si frumos, sa invete, sa ii educi si, de fapt, sa ii faci fericiti. De la programe parinte-copil cu abordari inovative concentrate pe dezvoltarea fizica si intelectuala, locuri de joaca outdoor si indoor proiectate si dotate excelent, plaje, parcuri, rezervatii, muzee (cu sectiuni si programe speciale pentru copii de toate varstele), gradinile zoologica si botanica, minunatele gaselnite gen “coffee group” - organizat in casele parintilor si “playgroup” – in cadrul centrului comunitatii, biblioteca cu story-time pentru copiii mici, toy library, pana la afacerile particulare (cafenele, restaurante, vinarii, ferme, acvarii etc) – parca toata societatea este facuta sa creeze activitati, evenimente si facilitati pentru cei mici.

De curand am implinit un an de cand traim aici, nu ne-am plictisit de locurile pe care le frecventam in mod obisnuit si nu am apucat inca sa vizitam decat o mica parte din cate locuri interesante sunt pe o zona de 3-4 ore de condus, desi iesim aproape in fiecare week-end.

Pe de alta parte, sistemul sanitar este mult diferit de cel din Romania si nu as spune ca in sensul bun. Asa ca am cautat un doctor bun, mai ales pentru Cristian, dar pastram legatura si cu cel din Romania. Nu ai acces la un pediatru decat in cazuri majore, la spital. Asa ca toti trei suntem tratati de acelasi medic generalist. Aproape toate medicamentele se pot cumpara numai pe baza de reteta. Nu se prescriu antibiotice decat dupa multe zile de boala si analize, asa ca nu este prea usor sa iti vezi copilul cu temperatura zile in sir, imediat dupa ce efectul antitermicului dispare, adica la cateva ore…

Dar acesta este printre putinele lucruri mai putin de acceptat pentru noi.

Aici am intalnit cea mai mare diversitate de rase umane si, poate si de aceea, toti sunt mai toleranti, mai generosi, mai sfatosi. Ne intalnim mai ales in jurul copiilor: la zile de nastere, de sarbatori, in week-end.

In final, iata cum arata programul nostru saptamanal:

Luni, incepem cu o zi libera, in care putem face orice: mergem in parc cu mingea, cu tricicleta, la playground sau la zoo (unde avem abonament anual). Daca e vara – la plaja, daca ploua – la Auckland Museum, unde nu se cere decat o mica donatie.
Marti este ziua de Gymbaroo, unde invatam un cuvant nou, ne jucam, facem masaj, gimnastica. Apoi mergem cu celelalte mamici si copii la o cafenea, in care exista un spatiu cu jucarii.
Miercuri avem din nou o zi libera, asa ca mergem la biblioteca sa ducem si sa luam carti pentru Cristian si reviste pentru mine, rasfoim cateva in camera copiilor si ne jucam cu jucariile. Putem alege insa si muzeul tehnologiei si transportului (cu abonament anual) unde sunt avioane, locomotive cu aburi si tramvaie de epoca, plus diverse inventii si aparate care mai de care mai ciudate chiar si pentru mine.
Joi este ziua de inot. 30 minute pe care Cristian le adora. Cantecele tot timpul si tehnici de inot foarte subtil predate celor mici. Rezultatul: dormim amandoi dupa pranz cam doua ore.
Vineri – ziua de coffee group, unde ne intalnim cu alte mamici si copiii lor de aceeasi varsta cu Cristian. Sau story-time la biblioteca: o bibliotecara citeste carticele copiilor si le pune cantecele. Si mersul in parc dupa-amiaza. Am uitat sa va spun ca sunt vreo 800 de parcuri numai in Auckland!
Sambata si duminica sunt dedicate excursiilor, neaparat in zone in care si Cristian se poate juca. Dar nu sunt greu de gasit.

Textul original:

Una dintre cele mai spectaculoase gradini zoologice din lume: 1900 de animale locale si exotice, din 200 de specii diferite, toate vietuind intr-o gradina botanica premiata pentru unicitatea ei. Ai zilnic spectacolul vietii, al salbaticiei, mereu se intampla ceva  frumos, nostim, interesant, educativ.

Incepi cu “Pridelands”, o panorama superba asupra habitatului girafelor, zebrelor si strutilor. Cat spatiu au si ce realistic este amenajat, se vede foarte bine de sus.
In continuare, te uiti la hipopotamul scaldandu-se in apa si apoi, prabusindu-se in noroi sa zaca la soare - pe departe, cel mai lenes dintre animale.
Vedetele locului sunt cei doi elefanti asiatici, Kashin si Burma, pe care, daca ai noroc, ii poti intalni la plimbare si pe alei, printre vizitatori.
Ai impresia ca te afli la malul oceanului, printre dune de nisip si stanci, cand ajungi in zona focilor si a celor mai mici pinguini din lume. In pestera, printr-un perete imens de sticla, vezi cat se poate de aproape focile inotand.
Excelent simulata padurea sud-americana: plante luxuriante, racoare, liniste… Incepi traseul cu tarantule, cameleoni si apoi, in stanga si in dreapta, cateva feluri de maimute nemaivazute: macaci, tamarini, maimute-paianjen.
In mijlocul gradinii zoologice se afla imperiul tropical al primatelor: orangutani, lemuri si cimpanzei, care se joaca, se catara si comunica in grupul lor, spre deliciul vizitatorilor mici si mari.
Mult cantec si voie buna in zona cu pasari, unde cele mai multe sunt specii din Noua Zeelanda, unele pe cale de diparitie. Le vezi in colivii mari sau in relativa libertate, unde te pot atinge cu aripile din zbor.
O gradina japoneza mica si perfecta are asezate artistic plantute, floricele, pomisori, bancute, o cascada pitica, un lac mititel.
In drum spre habitatul tigrului sumatran, una din speciile in pericol, nu trebuie sa ratezi plimbarea printre vietuitoare australiene: emu si wallaby.
La final, intri in casa nocturna a pasarii kiwi si a tuatarei, simbolurile nationale ale Noii Zeelande.

Simpla vizita a gradinii zoologice este o experienta interactiva de neuitat pe care o parcurgi in patru ore, daca nu zabovesti prea mult si fara sa te opresti pentru o gustare intr-una din cele cateva cafenele sau zone de picnic.

Specii unice

Tuatara este o reptila unica in lume, care dateaza ca specie de pe vremea dinozaurilor, iar kiwi, o pasare de noapte cu cioc lung si subtire, acum amenintata de disparitie, traieste de asemenea numai pe aceste meleaguri. Loc turistic care nu trebuie ratat, gradina zoologica din Auckland combina educatia si recrearea, cu conservarea mediului si cercetarea, fiind una dintre cele mai progresiste din lume.

 

Textul original:

Am venit aici ca sa profit de oportunitatea de a-mi creste eu insami copilul, dar nu ma gandeam ca totul din jurul meu o sa ma ajute sa fac lucrul acesta in cel mai fericit si usor mod cu putinta.

Tara care iubeste copiii, asa i-as spune Noii Zeelande. Si tara care ii trateaza ca si cum ei ar fi “buricul Pamantului”. Pentru ca sunt.
Este atat de departe locul acesta, incat unii poate nici nu stiu ca exista sau, oricum, nu vor ajunge niciodata aici.
Nu doar geografic, dar si ca oferta pentru tot ce inseamna binele si bucuria copiilor, Noua Zeelanda este la mare distanta de Romania.
Am sa incerc sa fac un sumar al locurilor, evenimentelor, organizatiilor, campaniilor si facilitatilor destinate copiilor, asa cum le-am cunoscut in doar cateva luni. Si nu cred ca am sa reusesc sa le amintesc macar pe toate.
Chiar daca nu are legatura neparat cu tara despre care vreau sa va povestesc, calatoria cu avionul a avut si ea surprizele ei placute, in ceea ce priveste preocuparea pentru confortul copiilor. De la jucarii si joculete primite in timpul zborului, mancare speciala pentru copii si bavetica branduita, pana la tratament favorizant la check-in si check-out, ceea ce a facut sa evitam obisnuitele cozi de zeci de persoane.

ONG-uri. Ajunsi in Noua Zeelanda, cel mai des raspuns la intrebarile despre copii era Plunket. Este vorba de o organizatie non-profit, sprijinita de mari si binecunoscute brand-uri pentru copii, care are o istorie impresionanta aici in domeniul serviciilor dedicate sanatatii si grijii pentru cei mici (sub 5 ani). Au peste 600 de filiale, clinici mobile si o linie telefonica non-stop. Se bazeaza pe angajati cu pregatire medicala si pe foarte multi voluntari. Asa ca am apelat la ei pentru controlul lunar al copilului meu. Nu aveam inca masina, dar o asistenta s-a oferit sa vina pana la locuinta noastra, unde am discutat despre alimentatie, vaccinuri, progrese, inaltime, greutate, totul pe gratis. Pe langa fiecare unitate Plunket, se formeaza playgroup-uri de mame si copii pe criterii de varsta, care se intalnesc saptamanal pentru joaca si discutii. Daca locatia nu este potrivita, intalnirile se fac, pe rand, in casa fiecarei mame sau in parcuri, pe timp de vara.

Unde iti poti petrece timpul cu copilul?  A fost una din informatiile pe care le-am cerut in primele zile. Am adunat experiente pentru un raspuns lung, dar merita atentia…

Gymbaroo. Prima optiune pe care am imbratisat-o a fost un program numit GymbaRoo, in care participarea parintelui alaturi de copil este obligatorie. Acolo invatam sa facem miscare, masaj, sa ne jucam, sa cantam, sa dansam. Fiecare sesiune are o tema: un cuvant si reprezentarea lui, in desen si in realitate (de exemplu: “apple”). Sunt incluse si 20 minute de joaca libera intr-o sala plina de jucarii, saltele, leagane, balansoare, tobogane si tot felul de lucruri cu texturi si forme diferite, menite sa le largeasca aria de cunoastere prin apelul la toate simturile: pipait, vaz, auz, miros, chiar si gust. Pentru ca cei mai mici nu se pot abtine sa nu bage totul in gura…

Apoi am incercat Playland-ul, un loc in care copiii pot petrece chiar si o zi intreaga fara sa se plictiseasca, daca nu obosesc. Sunt diferite zone amenajate cu jocuri si aparate pentru fiecare grupa de varsta. Cei sub un an intra gratis. Parintii au o cafenea din care ii pot urmari pe prichindei la joaca, in timp ce beau un ceai sau o cafea si iau o gustare calda. Mai sunt si sali unde se pot organiza petreceri pentru cei mici cu ocazia zilelor de nastere.

Outdoor. Sa trecem la etapa de “mers afara”. Nu mi-e rusine cu Romania cand vine vorba de frumusetea naturala a muntilor, lacurilor, marii, vailor, dealurilor sale si asa mai departe, dar in Noua Zeelanda se pare ca oamenii stiu mult mai bine sa conserve si sa puna in valoare fiecare coltisor de natura! Parcurile, rezervatiile si potecile amenajate pentru plimbare in aer liber, in mijlocul verdetii, sunt bucuria tutuor celor care vor sa faca miscare si sa aiba un pic de liniste.

Auckland are nu mai putin de 800 (!!!) de parcuri, aproape fiecare cu zona lui construita pentru copii. Exista leagane, tobogane si diverse alte jucarii, atat pentru cei care au in jur de un an (deci foarte mici, abia daca merg), cat si pentru cei mai mari. Optiunile pentru joaca si pentru catarat sunt nenumarate si nici un loc din acesta nu seamana cu altul.

Spatiile verzi, cum le numim noi romanii, sau, mai bine zis, gazonul din parcuri este ingrijit si taiat regulat, iar oamenii au voie sa circule pe acolo, ba mai mult, se pot intinde pe iarba, pot face picnic si chiar il folosesc sa practice sporturi de masa.

Acum iata si avantajul sa traiesti pe o insula, inconjurata de oceane: ajungi la plaja, oriunde ai fi, in mai putin de o ora – doua.

Asa ca mersul la plaja este inca o minunata varianta de a petrece timpul cu copiii, chiar si cand nu e vara. Am vazut familii facand picnic-uri si gratare pe plaja aproape tot timpul anului, pentru ca sunt locuri special amenajate pentru acest lucru, nu mai e nevoie sa aduci decat mancare si bautura. Ai la dispozitie gratar electric, bancute si masa. Apoi o alta activitate adorata de cei mici este sa adune scoici, varietatea si frumusetea acestora intrece imaginatia noastra si mai ales experienta de la Marea Neagra. Vara poti inota si face plaja (dar cu mare precautie si bine protejat, pentru ca razele ultra-violete sunt foarte puternice mai ales din cauza ca poluarea este aproape inexistenta aici). Nu mai vorbesc de castele de nisip sau plimbari lungi de-a lungul golfurilor.

Bicicleta – o „jucarie“ pe care o au toti copiii si pe care o folosesc zilnic. Noua Zeelanda are aproape un cult pentru mersul pe bicicleta si bineinteles ca sunt amenajate destul de multe zone speciale pentru biciclisti, chiar pe partea carosabila. Casca de protectie este obligatorie pentru toate varstele, ceea ce cred ca este un lucru extrem de binevenit pentru ca previne raniri grave la cap sau chiar moartea. Iar pentru cei mici, care de-abia invata sa circule cu bicicleta, sunt cu atat mai bune!

Socializare. Viata sociala este complet diferita de cea din Romania. Oamenii sunt mult mai prietenosi si, ceea ce la noi chiar s-a pierdut, au multa incredere unii in altii. Nu sunt suspiciosi deloc, te invita la o cafea la ei acasa destul de repede, fara sa te cunoasca de foarte multa vreme. Mai ales cand sunt la mijloc copii, relatiile se strang mult mai usor si mai rapid.

Asa am reusit sa cunosc si sa experimentez un concept nou: “coffee group-ul”. Mamele organizeaza la ele acasa, una cate una, o data la o saptamana, cate o adunare de mame si copii - de aceeasi varsta, de obicei. Pe scurt, cei mici se joaca cu jucariile gazdei si intre ei si/sau se uita la desene animate. Adultii stau de vorba (in general, tot despre copiii si familie) si isi supravegheaza fiica/fiul sa interactioneze corect cu alti copii. Gazda ofera cafeaua sau ceaiul si o prajiturica, un fursec. Este un excelent prilej sa il inveti pe cel mic sa devina sociabil, sa imparta jucariile cu ceilalti si sa se poarte frumos cu baieteii sau fetitele.

Fiecare suburbie (cum sunt la noi cartierele) are un asa-numit “community centre”, o cladire unde se organizeaza evenimente si activitati pentru adulti, dar si pentru copii. In zona in care stam acum, exista un playgroup care se intalneste de patru ori pe saptamana, cate 2 ore pe zi. Spatiul pentru aceste intalniri are facilitati interioare si exterioare si este administrat de un coordonator impreuna cu toti parintii, care pun mana si fac treaba ca la ei acasa. Trebuie doar sa respecti niste reguli simple, de bun-simt, mai ales in ceea ce priveste curatenia si convietuirea. Concret, fiecare parinte vine cu copilul sau copiii, cu un fruct pentru “morning tea” si doneaza zilnic o suma infima. Toate jucariile si jocurile (si sunt o multime, grupate pe teme: animale, cuburi, jucarii de lemn, jucarii pentru nisip, etc) sunt la dispozitia oricarui membru, dar, la sfarsit, trebuie puse la locul lor, in cutii, eventual spalate/curatate daca este nevoie. In cele doua ore, poti sa faci cu copilul figurine de plastilina, sa creezi desene cu lipici si bucati de hartie colorata, sa canti la instrumente muzicale, sa il plimbi cu tricicleta sau masinuta, sa il dai in leagan, sa il lasi sa se catere pe tobogane si pe celelalte aparate, sa te joci cu el in nisip. La ora 10.00, cativa parinti voluntari pregatesc ceaiul si bucatele de fructe proaspete si ii invita pe cei mici, care pot sta pe scaun si bea singuri, sa pofteasca la masa. La finalul celor doua ore, toti parintii si copiii canta, adunati in cerc si stand pe jos, cateva cantecele specifice copilariei.

Toy Library este exact cum ii spune numele - un loc in care poti imprumuta jucarii. Si aici sunt cateva reguli de respectat si o taxa anuala, dar multitudinea si diversitatea de jucarii pe care le poti lua acasa, fac toti banii. Poti plati chiar mai putin, cu conditia sa te implici in activitatile de aici, dupa un program prestabilit.

Pentru ca tot a venit vorba de “library”, iata ce fac bibliotecile. O data pe saptamana se organizeaza o jumatate de ora de lectura pentru cei mici – “story time”; oricine poate participa, oricand. Vin mai mult copiii de varsta prescolara, unele biblioteci au chiar ore speciale pentru copii mici, de un an - doi. Este minunata aceasta activitate, pentru ca il obisnuiesti pe copil cu cititul inca de cand e bebelus. Mai ales ca ai posibilitatea sa ii faci si abonament personal cu care sa imprumute carti pentru varsta sa.

Lectii de inot, gimnastica pentru copii, dans, sporturi in aer liber (parcurile au teren de rugby sau fotbal si chiar se organizeaza campionate in mod regulat) sunt doar cateva activitati cu care iti poti tine copilul ocupat, intr-un mod sanatos.

Gradina zoologica si gradina botanica sunt locuri in care ti-e drag sa mergi, iar cei mai multi parinti isi cumpara abonamente anuale. Sunt, asa cum am citit pe unul din site-urile acestora, adevarate sali de clasa in aer liber, unde copiii invata o gramada de lucruri despre speciile de animale si plante din tara lor, dar si din restul lumii. Nu mai trebuie sa spun ca toate „exponatele“ sunt foarte bine curatate si ingrijite. O idee care mi s-a parut nemaipomenita din multe puncte de vedere este ca, la gradina zoologica, micutul tau are posibilitatea sa “adopte” un animal. Ce inseamna asta? Ca poti contribui la intretinerea si bunastarea animalului, sponsorizandu-l cu o anumita suma in fiecare an. Numai ganditi-va ce poate fi in sufletul unui copil cand merge la Zoo si isi vede “propriul animal”. Ce bucurie si ce mandrie!

Fiecare muzeu are o sectiune speciala pentru copii, in care afla lucruri noi,  invata si se joaca in acelasi timp. Toate activitatile sunt interactive si ii fac pe copii sa isi doreasca, sa ceara sa mearga la muzeu.

Pe timpul vacantelor scolare, muzeele, mall-urile, “community centre”- urile se intrec in a pregati programe si evenimente speciale care sa ii atraga pe cei mici, incepand cu spectacole si concursuri si terminand cu tabere tematice de o zi.

Toate aceste locuri pomenite mai sus au o cafenea in care poti sa te odihnesti, sa bei si sa mananci ceva cald impreuna cu copiii. De cele mai multe ori, copiii pot alege din meniul special conceput pentru ei. Iar toaletele au – toate, fara exceptie – un spatiu destinat exclusiv parintilor si bebelusilor.

Nu e de prisos deasemenea sa spun ca fiecare loc in care mergi, fie mall, fie restaurant, fie banca, fie clinica, are cate o zona amenajata pentru copii. La mall gasesti loc de joaca si “Parents’ Room” (unde ai tot ce iti trebuie sa alaptezi/hranesti si schimbi copilul, adica de la fotoliu pana la televizor si cuptor cu microunde). La restaurant, mergi relaxat pentru ca mai mult ca sigur poti sa iti asezi copilul intr-un highchair. In plus, ai parte de marea fericire – ca parinte - ca nu se fumeaza! (Da, in Noua Zeelanda chiar nu se fumeaza in locurile publice!) Pana si la banca, au zone in care copiii se pot juca in timp ce parintii fac operatiuni bancare… La spital si in orice clinica, copiii au la dispozitie carti si jucarii cu care sa le treaca timpul in mod placut. Chiar si la unele sali de fitness te poti duce cu copilul! Cat timp iti faci exercitiile, il lasi in supravegherea unei persoane, intr-un loc de joaca aflat in imediata apropiere.

Am un exemplu si pentru cat de directa si vizibila este implicarea autoritatilor in ceea ce priveste binele celor mici. Aici se deruleaza nu una, ci mai multe campanii pentru siguranta copiilor, unele chiar la nivel national si cu sprijin atat guvernamental, cat si neguvernamental. As vrea sa dau doar o cifra, care neo-zeelandezilor li se pare ingrijoratoare: 20% din copiii care circula in autovehicule nu sunt asigurati in scaune speciale sau cu centuri. Cred ca pentru noi, romanii, atingerea acestui procent ar putea fi un tel pe termen lung.

Poate nimic din ce am insirat aici nu este original, dar pe mine toate aceste lucruri, despre care eu cred ca iti fac viata nu numai usoara, ci chiar frumoasa, tie ca parinte, iar copilului ii fac copilaria perfecta, m-au surprins si m-au pus pe ganduri. Este evident ca nu este singura “tara care iubeste copiii”, mai sunt si altele la fel de generoase, dar ma tot intreb daca sau cand Romania va fi si ea printre “gradinitele” preferate de cei mici…