Sambata dimineata. Sfarsit de vara. Ora 6:15 - trezirea (un pic nesigur ca vreau sa fac asta cu adevarat). Ma misc haotic prin casa, reusesc sa fiu gata la timp. Rob bate la usa la ora 6:45 punct, ies si plecam. Pe drum imi dau seama ca am uitat toate hartile si instructiunile acasa. Uraa! Traiasca telefonul mobil, emailul e acolo, hartile le descarcam din mers. La ora 7:45 ajungem la barca numita... Pandora. Primii, bineinteles. Toti ceilalti apar la 20 de minute bune dupa noi, tragand dupa ei lazile de bere si restul munitiei. Plecam, ne bem cafeaua din mers. Soarele se ridicase bine pe cer cand am ajuns in larg, am aruncat unditele si am inceput sa pescuim. Trebuie sa zic ca demult n-am mai desfacut o bere inainte de ora 10. Oricum, incet-incet apar si pestii, prindem si o pisica de mare, o aruncam inapoi, radem, mai bem o bere, mai prindem niste pesti, mai bem o bere, mai miscam barca si tot asa. In sase ore am prins peste saptezeci de pesti marisori, cam sapte de om. Iar de distractie, ce sa mai vorbesc... Langa masina mi-am dat seama ca imi trebuie o lada frigorifica mai mare daca vreau sa continui cu sportul acesta. Am ajuns acasa cu fata arzand de la soare si vant. Cu mare greutate am reusit sa indeplinesc si partea a doua a misiunii, cu ajutorul familiei: curatatul pestilor. Dar si ce saramura cu mamaliga am mancat, mmmm!
(Bogdan, 13 Martie 2010)

Am citit in ziarul primariei ca se organizeaza plantat de copaci in apropierea casei noastre. Poate parea banal sau comunistic, dar ne-a atras faptul ca se intampla in parcul de langa noi, era o ocazie sa facem ceva nou si mai ales "educatie civica" pentru Cristian. Plus ca nu exista nimic aici care sa se intample fara sa fie si un pic de distractie. Asa ca am ajuns acolo si vreo doi oameni de la "spatii verzi" ne asteptau cu lopeti si manusi de gradinarit; ne-au aratat copaceii si tufisurile care erau deja puse unde trebuiau plantate. Noi doar am sapat gropile, am pus planta in pamant si am astupat la loc. Hm, nu a fost chiar asa usor, ca locul ba era pietros si greu de sapat, ba mocirlos si greu de stat pe el fara sa aluneci. Asta era si ideea, sa plantam acolo unde natura avea nevoie sa fie ajutata. Cristian s-a bucurat tare mult cand a vazut multimea de oameni la munca. Pe mama lui insa a vazut-o chinuindu-se si i-a zis lui Bogdan: "Hei, tata, sap-o si pe a mamei!". Culmea ca in engleza a fost o gluma nevinovata, dar buna; in romaneste suna mai rau :-)
La final, din van-ul baietilor rasuna muzica, unul invartea carnati pe gratar, iar de pe o masa lunga, Cristian deja se infrupta cu biscuiti si se servea cu apa. Nici o munca fara rasplata si fara un pic de distractie, asa mai da munca patriotica!