The Watercare's rainforest express. Stiam de ceva vreme de trenuletul care merge prin padure, prin tuneluri si pe podulete, dar nu il incercasem. Unde mai pui ca la capatul liniei te asteapta un loc de picnic si o mica plimbare pana la un baraj. Si e aproape de Auckland.
Asa ca imediat ce niste prrieteni ne-au spus ca au aranjat sa mearga intr-o anumita zi, ne-am decis si noi.
Am ajuns din timp, am ascultat cu cata atentie am putut instructiunile si apoi ne-am imbarcat. Noi trei pe doua bancute fata in fata. Nu ca ar mai fi fost loc de altceva sau altcineva. Excursia dureaza cam doua ore si jumatate si are comentariu pe viu din partea celui care conduce trenul. Treci prin nu mai putin de 10 tuneluri si ca bonus poti vedea weta si glow worms. Altfel ai da cateva zeci bune sau sute de dolari sa vezi asa ceva in cateva pesteri raspandite in Noua Zeelanda.
O excursie buna de facut cu copii de 3-6 ani, mai ales vara cand te poti bucura de soare si caldura.

Exista aici un magazin central, mare si cam scump care in fiecare decembrie organizeaza intalnirea cu Mos Craciun. Inca de afara, se simte atmosfera de sarbatori. Vitrinele sunt aranjate cu marionete miscatoare care fac parte din scene de Craciun: reni, mosul, soricei, elfi  - totul acompaniat de muzica. Inauntru, la etaj, intri intr-o padure fermecata cu brazi cu luminite si jucarii, cu ajutoarele mosului care citesc copiilor carti, cu o masuta la care copiii pot scrie o lista cu ce isi doresc de la Mos Craciun si altele. La capat, fiecare copil are ocazia sa stea pe genunchii mosului si sa ii spuna ce cadouri vrea. In primul an Cristian a plans speriat, in al doilea era asa emotionat ca nu prea a zis nimic si s-a tot tras de pantaloni, de data aceasta - totul a fost ok. Si-a spus si numele si ca isi doreste o masina de jucarie in care sa incapa ("a toy car to fit in").

Cred ca a fost un eveniment pe care orice copil iubitor de trenulete si mai ales fan al Thomas & Friends isi doreste sa il traiasca. Intalnirea cu Thomas si toate celelalte locomotive prietene a fost aproape ireala si fascinanta chiar si pentru noi cei mari. Personaje de desene animate si de carticele erau acolo si functionau spre bucuria celor mici. Trenuletele care acasa merg pe sinele de plastic, cu baterii care se tot consuma, erau acum mari si adevarate, intr-o gara de tara, fluierau si scoteau aburi, mergeau inainte si inapoi, pline de copii, parinti si bunici.
O sa ii recunoasteti pe Thomas, Rusty, Bulgy, Neville si poate si altii care noua ne-au scapat. Nu a lipsit nici The Fat Controller.

La o gramada de lucruri la care nici nu am visat pana acum. Unul din ele este ca o data pe an, pe seara, cand de obicei biblioteca este inchisa, vreo douazeci de copii imbracati in pijama, cu parinti sau bunici de mana, cu ursuleti sau carpe de supt, vin sa li se citeasca povesti, sa cante si sa danseze dupa melodii foarte cunoscute copilariei.
Patru bibliotecare intre 30 si 50 de ani ne-au primit vineri, pe 30 octombrie, imbracate la randul lor in pijamale sau camasi de noapte. Fiecare a citit cel putin cate o carticica pentru copii, toate au dansat si cantat impreuna cu copiii, iar la final i-au invitat pe cei mici la ciocolata calda si marshmallows.
Spre deosebire de anul trecut cand Cristian nu prea a avut rabdare sa asculte, dar a topait pe muzica, anul acesta a ascultat foarte cuminte, dar nu s-a ridicat sa danseze, ba chiar s-a cuibarit langa mine. A fost foarte mirat si bucuros cand l-a vazut pe Bogdan ca a aparut langa noi, venit direct de la serviciu.

Am fost invitati de mama prietenului lui Cristian la un spectacol gratuit pentru copii tinut intr-o biblioteca. Da, aici locul de unde se imprumuta carti mai este folosit si pentru activitati de socializare, educatie si distractie. A fost de fapt o piesa muzicala legata de lumea circului, dar interactiva. Copilasii si chiar si noi adultii am fost un pic nedumeriti de faptul ca nu era un spectacol obisnuit la care sa asisti si sa bati din palme. Fiecare copil si parinte din public a avut rolul lui. Cat timp s-a cantat, dansat si repetat a fost un pic de dezordine si retinere. Ba chiar Cristian a fost necajit ca erau unii copii mai mari care treceau in fata lui si a lui Roman. Imediat ce s-a dat tonul la ales si imbracat costume, o verva extraordinara i-a cuprins pe toti si mici, si mari. De atunci piesa a mers snur si toata lumea a intrat complet in joc. Nu numai copiii au fost foarte incantati sa poarte tot felul de piese de imbracaminte si accesorii si sa le prezinte la parada in timp ce cantau si dansau, dar si adultii aratau tare caraghiosi si fericiti cu zorzoane si palarii, miscandu-se in ritmul muzicii. Totul s-a terminat ca la orice piesa de teatru, cu toata lumea in scena, sarbatorind si bucurandu-se.

Cea mai simpla dimineata pentru orice parinte: atunci cand la gradinita au zi de venit in pijama. A doua veste buna este ca Roman si Cristian sunt din nou prieteni si se joaca impreuna.