Sunt tare mandra ca, desi nu am un job in aceasta perioada, nu m-am plictisit deloc. Si de data asta nu mai e doar Cristian "de vina", caci el isi petrece jumatate din zi la gradinita. In afara de faptul ca URAAAA!!! am terminat cursul de direct marketing si am continuat sa ma duc la conversatiile in franceza, am facut si alte lucruri care ma bucura si ma fac sa ma simt implinita.
De fapt nu e vorba numai de eliminarea plictiselii, ci de un sentiment de genul "fac ceva util, ceva care ne va tine pe toti mai sanatosi si mai curati".
Citeam azi o revista si am aflat ca ma inscriu in noua tendinta sociala generata de recesiune si de amenintarea dezastrului ecologic. Hai sa va explic cu cateva exemple...

1. Astazi am sadit seminte de "verdeturi": patrunjel, marar si busuioc. Am cumparat pamant "special", ghivece lungi si cu scurgere si trei pachetele de seminte. Trebuie sa le ud cam 2-3 saptamani zilnic si cica se maturizeaza in 2-3 luni. Asa voi avea jumatate de an de unde sa culeg. Daca merge cred ca voi incerca si cu rosii, salata si capsuni!
E mult mai sanatos, mai la indemana si mai ieftin.

2. Ne-am cumparat o masina de facut paine si ne facem painea noastra dupa cum avem pofta. Nu suntem mari mancatori de paine, dar Cristian obisnuieste sa manance cam o chifla pe zi. Si noi preferam painea integrala cel putin din cand in cand. Desi consumul de energie poate fi o cheltuiala mai mare decat o paine cumparata (nu stim asta, e posibil), macar avem satisfactia ca facem painea pe care ne-o dorim si stim ce punem in ea.

3. Tocmai am observat ca reciclam mult mai mult decat aruncam si asta se vede dupa cat de plin e tomberonul de reciclabile fata de cel de gunoi. Apoi si noi ca toti neo-zeelandezii am prins drag de a vinde si cumpara lucruri folosite. Nu totul trebuie sa fie nou, asa cum gandeam acum cativa ani in Romania. Daca avem lucruri care zac nefolosite, le punem pe Trademe. Daca avem nevoie de ceva ne uitam acolo sau intrebam prietenii daca ne imprumuta. Tocmai am primit de tot o saltea pe care va dormi bunica lui Cristian in curand.

4. Acum ca sa ma leg si de cursul pe care tocmai l-am facut, iata cum sta treaba cu organizatiile caritabile in NZ. Am avut de propus un plan de direct marketing pentru un ONG si asa am aflat ca sunt peste 23.000 de ONG-uri in NZ, adica 1 la 186 de locuitori! Oamenii de aici chiar au in sange sa faca bine si sa ajute pe altii.
Ce voiam sa spun e ca aici in preajma Craciunului (adica de prin noiembrie) primim zeci de scrisori care ne cer donatii, se intampla zeci si sute de evenimente pe strada si in companii care implica strangerea de fonduri. Orice contributie este apreciata, fie ca dai 2 dolari sau 30 minute din timpul tau. Timid, dar din ce in ce mai mult decat acum un an, am inceput si eu sa ma implic ca voluntar: intai cu Green Peace, apoi cu scoala romaneasca si ori de cate ori simt ca o cauza trebuie sprijinita. De exemplu la gradinita la Cristian un tatic se rade in cap pentru a strange fonduri pentru copiii cu cancer si a cerut tuturor parintilor sa il sustina cu donatii. E un mare curaj pentru ca avea parul foarte lung si lumea apreciaza. Inclusiv cu proiectul de grup de la curs, am investit o gramada de timp si de cunostinte in recomandarile noastre, pe care organizatia le va folosi in colectarea de fonduri. In cateva zile o sa pregatim un platou de mancare pentru un catering care furnizeaza banii pentru ca niste copilasi sa mearga in tabara mai ieftin. In martie, vom participa din nou la crosul caritabil Round the Bays in care te inscrii si platesti ca sa participi.

Presupun ca noua tendinta sociala este redescoperirea lucrurilor simple si sanatoase, care ne fac sa ne intoarcem la natura, la prietenie si generozitate, la pretuirea timpului petrecut cu ai tai, fara sa cheltuiesti multi bani si fara sa poluezi prea mult. Cred ca ne-am zis de zeci ori in cele cateva luni de cand a trecut iarna: "Ce e mai bine decat sa stai la tine in curte si sa faci un gratar?"
E un exercitiu interesant sa te tii departe de magazine, sa faci curat in dulap si sa donezi ce nu mai porti, sa vinzi jucarii nefolosite, sa sortezi hartia si sa speli borcanele (hehe, ca pe vremuri, dar acum nu ma obliga nimeni), sa mergi cu sacosele textile la supermarket, sa mergi pe jos, sa impachetezi un picnic cu cate putin din tot ce ai in frigider si in dulap si asa mai departe.

Nu cred ca trece luna sa nu avem cate o surpriza placuta din partea vreunei companii. Acum ca studiez si direct marketing-ul sunt oricum mult mai atenta la cum se poarta companiile cu clientii lor si ce fac sa ii tina fericiti (sau multumiti).
Saptamana trecuta am cumparat un toner pentru imprimanta, din acela reciclat, pentru ca era mult mai ieftin, se putea comanda pe internet si venea prin posta. Si daca este reciclat cu atat mai bine! Ei, a venit luni comandat de joi seara, nici nu stiu daca mai tarziu decat ar fi trebuit, avand in vedere ca era un weekend la mijloc. Dar ce a fost interesant este ca a fost lasat la usa asa cum le-am cerut, daca nu suntem acasa, si inauntru am gasit si 2 caramele! Mi s-a parut foarte simpatic pentru o firma mica si fara pretentii.
Inca un exemplu pe care vreau sa il dau este legat de cumparaturile de la supermarketul de langa casa. A, in perioada asta dau 15 centi reducere pe litrul de benzina daca faci cumparaturi in valoare de 150 de dolari, pentru ca reconstruiesc/rearanjeaza magazinul si totul este varza de nu mai stii ce si de unde sa iei. Dar altceva voiam sa va povestesc. La raionul de carne, am gasit carne tocata, 2 pachete la 8 dolari. In mod normal erau la 6 dolari fiecare. La casa am platit tot si am iesit in parcare. Bunul obicei de a ma uita pe bon si-a aratat rezultatele si de data asta. Ma taxasera la pret intreg. Asa ca m-am intors si am vorbit la Customer Service. Indianul, ca indian parea dupa vorba si dupa chip, a inceput sa vorbeasca cu colegele, si ele tot indience. Se pare ca nu prea erau incantate de ce li s-a zis, si una chiar a refuzat sa ajute cu ceva, asa ca omul s-a dus singur la o casa si a trecut inca o data produsele, a mai butonat el nu stiu ce, timp in care am asteptat calma ca nu aveam de ce ma enerva. Singura problema era ca m-a cam deranjat ca vorbeau pe limba lor in fata unui client si ca nici macar nu mi-au spus ce se intampla. In fine, omul zice "refund" si imi da inapoi 6 dolari, la care eu ii zic: "stai asa ca imi datorezi numai 4". Si el foarte ferm: "va dam 6 dolari, adica pretul intreg al unui pachet pentru ca este vina noastra".
"Foarte bine multumesc", ce poti zice, nu? Asta e momentul in care, ca roman, te gandesti "de ce nu oi fi luat mai multe" :-)). Glumesc...
Si povestirea nu se termina aici caci mai am una. Apai acum vreo luna-doua am cumparat un nou abonament la Zoo care ne-a costat o gramada de bani. Dar e valabil un an de zile si poti merge cand vrei si sta cat vrei la Zoo. Si cum nici o zi nu este ca alta la Zoo chiar e indicat sa mergi de mai multe ori sa vezi tot si in mai multe feluri, merita. Numai ca beneficiile nu se limiteaza la atat. Din fericire, caci aveam nevoie de ceea ce se numeste "experience recall". Am aflat de pe site-ul lor ca in decembrie organizeaza un eveniment numit Christmas at the Zoo si ca au 1500 de bilete gratis pentru Friends of the Zoo. Cum noi cu cardul ala suntem FOTZ, am mers cu mare bucurie azi sa ne rezervam bilete si am avut noroc ca mai aveau. Asa ca Cristian o sa il intalneasca pe Santa la Zoo pe 5 decembrie, o sa primeasca premii, pictura pe fata si o sa vada tot felul de alte nebunii.
D-asta zic ca imi place aici... se gaseste mereu cate cineva sa iti faca o surpriza placuta si sa nu iti para rau ca ai cumparat. Fie ca ai cumparat ceva scump, fie ca esti client fidel, fie ca ai cumparat prima data.

S-au intamplat saptamana trecuta, dar mi-au ramas inca in minte, asa ca o sa va povestesc si voua.
Am citit in ziarul saptamanal al primariei, CityScene, ca la Fish Market va fi program prelungit joia. De obicei cam toate magazinele aici se inchid la 5 si ceva seara, numai mall-urile mai stau deschise joia si vinerea pana pe la vreo 9. Un lucru cu care ne-am obisnuit mai greu, dar care acum mi se pare foarte corect si mai ales adaptat stilului de viata de aici. Pentru ca dupa ora 5 oamenii cu copii se cam indreapta spre case, iar ceilalti spre baruri si restaurante.
In fine, bucurosi si curiosi nevoie mare sa vedem piata de peste si seara, am luat copilul si toata foamea de dinaintea cinei cu noi.
Piata de peste este un spectacol in sine, dar si locul unde poti manca traditionalii fish&chips la un pret bun si sunt si foarte gustosi. Plus ca oamenii iti fac la cerere si peste pe gratar cu salata.
De data asta Cristian a avut parte de obisnuitul spectacol oferit de acvariile pline cu pesti si crabi, portia lui de fish&chips, dar si alte cateva surprize.
Una a fost ca a putut degusta multa paine: goala (dar avea in ea nuci, kumara, fructe etc) sau cu ulei de masline de vreo 4 feluri, cu aioli si alte sosuri de mancat cu peste sau fructe de mare. A avut ca desert inghetata de miere de manuka si capsuni proaspete alaturi, favoritele lui. S-a infipt cu gura in ea inca de acolo, desi avea lingurita si doar cativa pasi pana la masa.
Am ascultat si muzica la saxofon cat a savurat sau hapait el inghetata si ne-am uitat cum ploua cu galeata afara...
Am dat o raita pe la toate locurile cu degustari printre care si unul cu pate de ficat. V-am mai zis ca am gasit aici in sfarsit cei mai buni carnati si singurii pe care ii putem manca pentru ca sunt adevarati, cu carne tocata si toate cele ca la tara. Culmea sunt facuti de un francez pe care l-am si intalnit la French Market acum cateva luni; isi vindea singur produsele acolo. Ei bine, pate-ul asta era facut tot de el si era minunat, dar Cristian nu l-a apreciat deloc, ba chiar l-a aruncat cat colo si tipa cat putea de tare: "I didn't like it!". Noi nu ne-am luat dupa el si am cumparat un mic borcanel care ne-a ajuns vreo doua zile, era un amestec de ficat de rata si pui, delicios. Na, daca nici francezii nu se pricep la pate...
Nu se termina aici insiruirea de surprize: cea mai tare a fost ca aveai o vitrina din care iti puteai alege peste, fructe de mare, frigarui din toate astea si alte preparate gen squid umplut cu prawns si scoici si legume. Apoi te duceai cu ele afara (era acoperit totusi locul) si un cuplu simpatic ti le frigea pe gratar in timp ce tu puteai sorbi un pahar de vin si vorbi cu ei ca sa treaca vremea si sa nu te mai gandesti la cat de foame si de pofta iti este.
Si uite asa cand zici piata de peste aici nu te gandesti la un loc mirositor si galagios, ci la un loc unde privesti, cumperi, mananci, asculti muzica, te simti bine.
Despre opera in parc nu mai stiu cum am aflat, dar am luat autobuzul sa ajungem acolo pentru ca fiind mai in centrul orasului cu parcarea este mai riscant. Bucuria lui Cristian - pentru ca mersul cu autobuzul este una din placerile lui cele mai mari.
Inca unul din conceptele noi pe care le-am experimentat aici: sa asculti opera cantata live in parc; stand pe iarba, pe patura sau scaunul pliant aduse de acasa, mancand pranzul sau o gustare. Pentru noi bonus-ul a fost ca evenimentul s-a desfasurat in apropierea unui loc de joaca pentru copii, deci Cristian a avut ce face. Nu cred ca nu i-a placut cantarea, caci la inceput a stat cu gura cascata, dar tot mai mare a fost atractia toboganului, leaganului si nenumaratelor aparate pentru catarat. Totul a fost sponsorizat de o asociatie a business-urilor care isi aveau magazinele pe un  bulevard din apropiere. Ce reclama minunata...

Nu mai zic nimic nou daca spun ca Cristian face progrese. Dar daca zic ce progrese s-ar putea sa ma intelegeti de ce vreau sa povestesc.
Primul ar fi ca a inceput sa inoate, putin, adica pe distanta scurta, dar fara niciun ajutor. Pluta deja o face perfect si fara sprjin de vreo trei saptamani si de aceea l-au si mutat la o clasa mai avansata.
Apoi ar mai fi ca saptamana asta a fost prima oara cand si-a scris numele fara nicio interventie din partea noastra. Eram la gradinita si vorbeam cu educatoarea lui si in timpul acesta l-am rugat sa se semneze pe hartia cu numele lui.
Spre sfarsitul zilei de astazi surpriza mare la scoala romaneasca la care l-am dus prima oara. A cerut singur sa mearga si pentru ca o prietena de a noastra mergea cu copiii ei, m-am gandit sa il las si pe el.
A facut o gradina din plastilina, frunze, scoici si flori si si-a scris numele pe hartia de la baza. Doar primele doua litere le-am facut impreuna. L-am lasat acolo si cand am venit sa il luam erau asezati pe scaun ca la spectacol si o mamica le citea si le canta, dar mai si invita pe cate unul in fata la spus poezii. Eu nu sunt mare pasionata sa pun copilul sa invete poezii pe de rost si sa le recite ca un papagal. Insa Cristian a invatat "catelus cu parul cret" in timp ce stam seara in pat cu lumina stinsa si numaram pana la 10 in trei limbi inainte de culcare. Am adaugat si momentul cu poezia din intamplare si o tot spunem pentru ca il distreaza foarte tare. Eu ma si mir de ce rade, dar se pare ca el chiar stie romaneste. In fine, in seara asta cand am vazut ca sunt copii acolo care se chinuie sa spuna "catelus cu parul cret" am zis intr-o doara ca el o stie. Si tocmai ce ma pomenesc ca "doamna" il cheama in fata copiilor, Cristian chiar se duce si il pune sa zica, si el zice!!! Nu emotii, nu incurcaturi, nimic. Era relaxat copilul se pare, nu ca anul trecut in fata lui Santa Claus cand nu a scos o vorba si se tragea cu mainile de pantaloni necontenit.
A, si sa nu uit. Ne intalnim ieri intr-un magazin de pantofi pentru copii cu un coleg de gradinita de-al lui Cristian. Bucurie mare de ambele parti. In timp ce se jucau cu jucariile de pe jos, eu ma chinuiam sa ii gasesc si potrivesc niste sandale lui Cristian. Cand ridic capul, Cristian ii arata o jucarie celuilalt copil, iar respectivul zice "Da!". Sper ca v-ati dat seama ca ma refer la un vorbitor nativ de engleza pe care Cristian l-a invatat un pic de romaneste...
Si inchei cu cea mai tare de pe ziua de azi. Incurajata de succesul cu poezioara legata de catelus (pe care, apropo, Cristian o mai zice si in varianta inventata de el - "catelus cu curly hair"), m-am apucat sa ii aduc aminte o poezie invatata de el de la bunica. Asta si pentru ca tocmai ma pusese sa ii traduc carticica facuta dupa poezia cu "this little piggy". Si incepem numarand pe degete: "Asta merge la purcei, Asta merge la vitei, Asta face aschiute, Asta face placintute, Asta zice da-mi si mie, da-mi si mie, Ca mi-e tare lacomie". Asa e poezia, si mie mi s-a parut ciudat, dar nu imi inchipuiam alta rima. In schimb, Cristian zice de data asta: "ca mi-e tare pofta mie!"
D-aia zic ca progresele sunt in fiecare zi, dar unele sunt memorabile sau mai inspirate... Nu-i asa?

Parca am citit undeva ca oportunitatile sunt peste tot si ca important e sa le vezi si sa profiti de ele. Acum nu stiu daca abilitatea asta vine cu varsta, dar am inceput sa constientizez care sunt oportunitatile in viata si sa nu le las sa treaca pe langa mine.
Una din reguli este ca daca ceva e gratis sau la un pret foarte mic, sa nu zici nu. Chiar daca atunci crezi ca e prea putin sau nu ai nevoie. Iti vei da seama foarte repede ca ti-a ajutat la ceva, daca nu chiar ti-a schimbat viata.
Apoi, regula numarul doi este sa nu iti fie frica sa zici "da" unei oportunitati gandindu-te ca nu ii poti face fata sau ca iti va fi mai rau. Oricand poti schimba sau lua intamplarile ca niste lectii de viata. Nu ratam, ci invatam.
Aceasta a fost o saptamana in care am simtit ca sunt mandra de mine si culmea, o chestie care nu mi se prea intampla in perioada cand nu muncesc. Am satisfactii legate de mine de obicei cand merg la serviciu si fac ceva care aduce rezultate sau ma pot compara cu un coleg, sau il pot eu invata ceva pe seful meu.
De data asta iata ca s-a intamplat si in afara carierei. Si de fapt sunt trei lucruri diferite:
1. am luat prima nota (si mare) la un examen dat intr-o limba straina si nu e vorba de IELTS. Prima lucrare scrisa la cursul de direct marketing mi-a fost notata cu 36 din 40, adica 9 din 10, mai pe romaneste.
Imi place mult acest curs si ma bucur ca l-am inceput ... si cand ma gandesc ca am crezut ca nu o sa imi foloseasca la nimic... Daca imi va folosi in cariera, vom vedea, pana una alta, invat lucruri foarte interesante, intalnesc oameni si ma tine in priza, plus ca ma pune mult la lucru si la citit. Iata o oportunitate care mi-a incoltit in minte si nu imi pare rau ca i-am dat curs :-)
2. am prezentat in franceza un powerpoint facut de mine despre Romania, la French Conversation, o intalnire saptamanala organizata la biblioteca noastra de cartier (Leys Institute din Ponsonby). La sfarsit m-au aplaudat :-) si mi-au mai pus intrebari.
Inca un lucru pe care l-am inceput de curand si de care cu greu m-am tinut initial, dar care ma entuziasmeaza foarte mult acum si ma face mandra ca reusesc sa reinvii ceva uitat aproape. Chiar ma simteam frustrata ca nu pot face nimic in legatura cu franceza neexersata, deci o oportunitate pe care nu trebuia sa o ratez.
3. m-am intalnit cu directoarea si educatoarea-sefa de la gradinita lui Cristian si am stat cu ele de vorba despre ceva care ma supara in ultima vreme in legatura cu siguranta si binele lui in locul acela.
Cand e vorba de Cristian nimic nu e mai important, asa ca eram destul de pornita fata de ce se intampla. Dar ca de obicei, exista si indoieli si nesiguranta care te trag inapoi. In final m-am bucurat ca am discutat cu ele, mi-au confirmat ca am facut bine, m-am linistit ca am spus ce aveam pe suflet si mai presus de toate am vorbit o gramada numai eu, in engleza, cu doua native, le-am explicat, le-am combatut, le-am pus intrebari. O chestie pe care nu visam sa o fac acum 4 ani. Asa ca inca o data m-am bucurat ca am venit in tara asta, desi pe vremea aia nu ma vedeam traind aici pe termen lung.
Sa profiti de oportunitatile din jurul tau este o calitate pe care ti-o poti cultiva, tot indraznind sa faci mai mult si mai diferit, abtinandu-te sa iti fie frica de nou. Si mai ales nu fiti rusinosi, pentru ca nu veti pierde decat voi. Nimeni nu s-a nascut invatat si slava domnului mai exista oameni pe lumea asta, bucurosi sa ajute pe cel care se vrea mai bun.

Daca stii putin marketing si il aplici la viata ta de zi cu zi, s-ar putea sa te faci fericit.
Un principiu de baza este sa stii care ti-e publicul tinta si sa te concentrezi asupra lui. Asta inseamna si ca nu iti mai pierzi vremea cu cei care nu sunt importanti in viata ta. Dar si ca acorzi mai multa atentie celor care merita: familie, prieteni, poate seful, unii colegi.
Apoi sunt mai multe tipuri de programe pe care le dezvolti: achizitie si fidelizare, de exemplu. Campaniile tactice de achizitie ar fi de exemplu experientele noi, prieteni noi, orice te face sa acumulezi. Cand ma gandesc la fidelizare ar fi incercarea de a consolida ce ai, de exemplu sa citesti o carte, sa ii faci o surpriza unui prieten.
Daca ai ajuns la un punct in care te simti banal, te-ai plictisit, ti se pare ca nu mai faci nimic interesant, poate ca produsul a ajuns la maturitate si trebuie sa te re-inventezi. Poti schimba relatia in care esti, tara sau locul de munca, poti sa (mai) faci un copil sau sa iti schimbi complet ocupatia.
Daca nu este asa de grav, poate ai nevoie doar de o mica revigorare: poate fi un nou hobby (iti descoperi si cultivi alte calitati) sau un act de caritate (nu ma refer la donatii in bani, ci de timp - ceea ce te face sa te simti folositor).
Dar cred ca cel mai important si ceea ce intr-adevar iti construieste sentimentul de fericire (incet dar sigur) este "customer satisfaction". Incearca daca nu in fiecare zi, oricum periodic, sa iti oferi premii, deal-uri speciale sau pur si simplu sa fii dragut cu tine si cu cei din jur.
Iata cateva exemple: daca iti plac filmele fa-ti timp si vezi 5 filme intr-o saptamana. Saptamana urmatoare programeaza un masaj pentru tine si pentru partenerul tau. Fiecare vineri poate fi ziua in care te recompensezi dupa o saptamana de munca si iti cumperi o prajitura sau o cafea, sau amandoua. Daca ai dat cu aspiratorul prin casa o ora, fa-ti un ceai si savureaza-l in 5 minute uitandu-te pe geam sau rasfoind o revista.
Sa nu neglijam cross-promotion-urile. Nu e frumos cand iesiti in doi sau chiar in mai multi la restaurant, lasand copiii acasa cu bunicii sau baby sitter-ul? Ia incercati si varianta cand unul din voi pregateste masa si celalalt pune copiii la culcare, pentru ca apoi sa aveti o cina placuta si relaxanta.
Sa fim fericiti ar trebui sa fie cel mai usor lucru din lume pentru ca ne cunoastem bine "produsul", ce ne place si ce nu, ce a mers si ce nu, ce ne-am dori si nu avem inca si tot asa.
Ca sa iti iasa toate astea trebuie sa crezi in "produsul" tau, sa fii creativ si bineinteles sa stii un pic de marketing :-)

Am fost plecati in weekend-ul cu Ziua Reginei la Rotorua. Un oras cam, scuzati, basinos - la propriu - pentru ca are ape termale, sulfuroase, dar tocmai de aceea spectaculos si plin de aventuri. Asa ca daca treci peste miros, toate celelalte simturi vor fi stimulate la maximum - in sensul bun.
A plouat si daca am ajunsi si seara (care de fapt e noapte in toata regula iarna) nu am avut mare lucru de facut decat sa ne urcam in tele-gondola ca sa facem o tura de dragul copilului. Asa am ramas atarnati pentru cateva minute in aer si in noapte, apoi am luat-o inapoi in vale si apoi iar in sus, din cauza unei cabine defecte...
Am simtit si frigul cel mai mare de pana acum, vreo 3 grade, dar destul de neobisnuit pentru tara asta, mai ales ca batea si vantul.
In fine, pentru ca mai fusesem la Rotorua si pentru ca oricum nu am incarcat bateriile de la camera foto, de data asta nu am facut poze.
Dar avem altfel de amintiri. Intr-una din seri, Cristian ne-a pus in scena un spectacol scurt si de mare efect. Cu o pereche de dresuri de culoare albastra si-a creat costumul, dar imbracat pe cap: in loc de cap si maini avea 2 brate care se miscau incontinuu. Dupa ce a exersat un pic, miscandu-se nearticulat si vorbind foarte entuziast nu mai stiu ce, a rostit tare si apasat ca in Shakespeare: "I've got my hands, / I've got no pants!".
Asta dupa ce in timpul zilei cand ne inmuiam picioarele in apa termala din parc, a dat o replica scurta si la obiect unui turist. Omul venise se incerce cu mana cat de fierbinte e apa si a comentat glumet ceva de genul: Da, e o idee buna sa iti scoti pantofii inainte sa intri in apa asta. La care Cristian a zis rapid: "Si sosetele!"