Ma bucur ca desi am schimbat meseria m-am intors intr-un fel la cea pe care am studiat-o in facultate: jurnalismul. O coincidenta fericita sa fac marketing direct pentru un ziar. In fiecare zi citesc si iau ziarul acasa, care e plin de inserturi si de suplimente, ba chiar reviste lunare. In plus pentru ca facem parte dintr-un trust care are si cele mai bune reviste din NZ, pot citi NZ Listener si NZ Women's Weekly in fiecare saptamana. Si chiar si altele.
De curand am vizitat si tipografia care are vreo 15 ani. Ei zic ca e printre cele mai vechi din lume aflata in folosinta, dar cred ca se refereau la o anumita lume. Oricum pentru mine si toti cei de langa mine arata impresionant. Nu mai zic ce aiurea mi s-a parut ca desi am studiat jurnalismul, pe timpul facultatii nu ne-a organizat nimeni vreo vizita la tipografie sau nu stiu eu. Am vazut si roboti, unul care muncea si altii care isi incarcau bateriile - la propriu. Am vazut role gigantice de hartie cu grosimi, culori si marimi diferite, reciclate sau nu. Apoi am vazut care e procesul de tiparire de la documentele care vin online pana la cernelurile CMYK si produsul final. E plimbat pe vreo patru niveluri si in 2 sau 3 incaperi (tiparire, impachetare, inserturi etc) pana la camioanele care vin in fiecare noapte si le iau spre distribuitori. Interesant e ca zona in care locuim noi primeste ziarele din ultimul camion si bineinteles ultima editie, care uneori poate fi a treia din ziua respectiva cu ultimele stiri de senzatie.
Ziceam la inceputul anului ca in cateva luni o sa pot sa spun cum e sa lucrezi pentru cel mai mare ziar din NZ si sa faci marketing pentru vanzarea de abonamente. Ei bine, imi place, iar treaba se pare ca merge bine din vreme ce numarul de abonati e in crestere. E uimitor ce multe s-au facut in anii trecuti si cate idei noi mai avem de pus in practica.