Autobuzele sunt destul de punctuale, nu am vazut oameni sa stea in picioare, iar ce mi se pare frumos e ca oamenii spun “multumesc” soferului cand se dau jos.
La cateva sute de metri de serviciu se afla portul cu o multime de barci si vaporase – planuiesc sa imi iau pranzul pe banca acolo si sa imi clatesc privirea macar o data pe saptamana. Inca un lucru bun este ca in cladire avem si sala de gimnastica, sper sa imi fac un pic de timp si sa o vizitez ca apoi sa ma inscriu. Cladirea aceasta a fost tipografia ziarului si este mare, veche, plina de cotloane si are o gramada de iesiri care dau in diverse stradute ca-n filme.
Despre munca trebuie sa spun ca APN este cea mai mare companie la care am lucrat pana acum aici si ca sunt foarte multumita de cat de usor este sa iti faci jobul. Programe peste programe, sisteme peste sisteme, poti sa iti generezi rapoarte singur, sa obtii toate informatiile pe care le vrei, iar ideile noi sunt binevenite. Un teren mai bun nu se putea sa imi pun in aplicare cunostintele de la curs.
A, si daca tot am vorbit la inceput de “salvarea planetei”, tocmai mi-am dat seama acum, ca de cand am pornit lucrul, adica vreo 6 zile, nu am printat decat 2 pagini. Ha, de cand visez eu asta, sa tin toate documentele digital si sa nu am nevoie de dosare, sertare si rafturi! Inca o faza tare interesanta ar fi ca nu avem cosuri de gunoi sub birou; e numai o cutiuta in care se pune hartia si pe care singuri trebuie sa o desertam intr-un mare container.
Inclusiv cererea de concediu se face online intr-un sistem si seful o aproba tot asa, financiarul calculeaza automat banii cuveniti, nu primesc nici macar fituica la salariu.
Da, pot sa iau si ziarul acasa gratis…
RSS Feed