Ma bucur ca desi am schimbat meseria m-am intors intr-un fel la cea pe care am studiat-o in facultate: jurnalismul. O coincidenta fericita sa fac marketing direct pentru un ziar. In fiecare zi citesc si iau ziarul acasa, care e plin de inserturi si de suplimente, ba chiar reviste lunare. In plus pentru ca facem parte dintr-un trust care are si cele mai bune reviste din NZ, pot citi NZ Listener si NZ Women's Weekly in fiecare saptamana. Si chiar si altele.
De curand am vizitat si tipografia care are vreo 15 ani. Ei zic ca e printre cele mai vechi din lume aflata in folosinta, dar cred ca se refereau la o anumita lume. Oricum pentru mine si toti cei de langa mine arata impresionant. Nu mai zic ce aiurea mi s-a parut ca desi am studiat jurnalismul, pe timpul facultatii nu ne-a organizat nimeni vreo vizita la tipografie sau nu stiu eu. Am vazut si roboti, unul care muncea si altii care isi incarcau bateriile - la propriu. Am vazut role gigantice de hartie cu grosimi, culori si marimi diferite, reciclate sau nu. Apoi am vazut care e procesul de tiparire de la documentele care vin online pana la cernelurile CMYK si produsul final. E plimbat pe vreo patru niveluri si in 2 sau 3 incaperi (tiparire, impachetare, inserturi etc) pana la camioanele care vin in fiecare noapte si le iau spre distribuitori. Interesant e ca zona in care locuim noi primeste ziarele din ultimul camion si bineinteles ultima editie, care uneori poate fi a treia din ziua respectiva cu ultimele stiri de senzatie.
Ziceam la inceputul anului ca in cateva luni o sa pot sa spun cum e sa lucrezi pentru cel mai mare ziar din NZ si sa faci marketing pentru vanzarea de abonamente. Ei bine, imi place, iar treaba se pare ca merge bine din vreme ce numarul de abonati e in crestere. E uimitor ce multe s-au facut in anii trecuti si cate idei noi mai avem de pus in practica.

A venit la fix, dupa vreo 4 luni de cautari si dupa ce am terminat si cursul de direct marketing. Jobul asta e cadoul meu de Craciun. De mult timp nu am mai chiuit asa in masina spre casa. Cum a fost? Iata:

E destul de fascinant si te simti flatat sa concurezi pe piata cu alte zeci si sute de profesionisti si nu prea, in cea mai mare parte a lor localnici sau macar vorbitori nativi de engleza.

Sunt insa si multe momente cand te simti complexat ca nu te simti integrat, frustrat ca nu ti se da o sansa sa arati ce poti, discriminat ca ai accent sau ca nu ai suficienta experienta locala si tot asa.

Nu poti decat sa iei fiecare interviu ca pe o experienta, sa inveti din greseli – asa cum le percepi tu, ca feedback nu prea primesti, sa injuri in gand cand nu iti convine ceva si de obicei pe buna dreptate.

Faza interesanta este ca dupa cateva luni de cautare de joburi iti cam dai seama cum functioneaza chestia asta cu recrutarea, cum lucreaza fiecare agentie, care angajatori sunt seriosi si care nu, ce ciudatenii le trec prin cap, incepi sa ghicesti inca din timpul interviului care va fi rezultatul. Oricum ca in orice domeniu agentii de recrutare sunt cei mai multi apa de ploaie si foarte-foarte putini cu adevarat profesionisti. Pana acum, in 3 ani, am intalnit numai doua tipe care isi fac meseria impecabil: cu pregatirea candidatului, brief frumos despre companie, sfaturi folositoare, follow up si incurajari din suflet. Sunt oameni care stiu sa isi faca meseria si isi merita toti banii pentru ca lupta in mod egal atat pentru compania angajatoare, cat si pentru candidatii pe care ii prezinta.

Ajungi sa iti eficientizezi “munca” de la aplicatie la aplicatie, sa alegi posturile cat mai potrivite ca locatie, domeniu, cerinte, bani, sa iti cam dai seama ce trebuie scris in scrisoarea de intentie astfel incat de la un job la altul sa nu schimbi decat cateva elemente.

Restul tine de sansa, de ochiul agentului sau angajatorului si de cat de tari sunt experienta si cursurile din CV. Tari inseamna sa fie locale in primul rand. Hehe, de cate ori mi s-a spus la inceput ca CV-ul meu este impresionant si nu a ajutat la nimic.

Regulile sunt cam asa: localnicii sunt mai buni ca emigrantii, doi ani de experienta locala sunt mai buni decat multi altii din afara, daca esti vorbitor nativ esti mai bun ca unul care are engleza ca a doua limba. Pe urma vin toate celelalte calitati: entuziasmul, munca in echipa, recomandarile bune de la fosti angajatori… Inca o regula ar fi ca recomandarile directe si faptul ca cineva te cunoaste iti aduc un job mult mai curand decat daca ai aplica pe site-ul de joburi. Asa ca este esential sa faci networking cat poti de mult.

Exista interviuri clasice cu intrebarile “numeste trei calitati care te definesc” sau “unde te vezi in cinci ani”, dar si interviuri libere, ca niste discutii in care ai ocazia sa arati ca stii despre ce vorbesti si sa ii lasi sa vada ca au ceva de castigat de pe urma ta daca te angajeaza.

Pana la urma este un sistem care functioneaza, viu, in care poti aplica la cel putin 2-3 joburi pe saptamana din care primesti macar o invitatie la interviu pe luna.

Dupa ce am fost chemata la vreo 4-5 interviuri pentru posturi si companii destul de diferite, am aplicat din reflex si pe ultima suta de metri la inca un job. Care s-a dovedit a fi manusa din descrierea pe care mi-a facut-o agenta de recrutare la interviu. Un rol de direct marketing, cu ceva evenimente de organizat, intr-o companie emblema a NZ si Australiei. Am fost una dintre cei patru selectati initial care au mers mai departe. Punct tare: cea mai buna experienta dintre toti. Plus un certificat in direct marketing foooarte proaspat ;-). Ieri am semnat contractul – cel mai bun de pana acum! Si stiti de ce? Pentru ca i-am impresionat – mi-au zis. Ce senzatie minunata este atunci cand stii ca te duci intr-un loc in care oamenii aia te-au ales si te asteapta cu mari sperante.

Urmeaza 10 luni de munca serioasa si frumoasa: campanii de direct marketing si evenimente prin care sa vindem abonamente la cel mai mare ziar din Noua Zeelanda – The New Zealand Herald. De-abia astept sa ma (re)lansez...

Nu cred ca trece luna sa nu avem cate o surpriza placuta din partea vreunei companii. Acum ca studiez si direct marketing-ul sunt oricum mult mai atenta la cum se poarta companiile cu clientii lor si ce fac sa ii tina fericiti (sau multumiti).
Saptamana trecuta am cumparat un toner pentru imprimanta, din acela reciclat, pentru ca era mult mai ieftin, se putea comanda pe internet si venea prin posta. Si daca este reciclat cu atat mai bine! Ei, a venit luni comandat de joi seara, nici nu stiu daca mai tarziu decat ar fi trebuit, avand in vedere ca era un weekend la mijloc. Dar ce a fost interesant este ca a fost lasat la usa asa cum le-am cerut, daca nu suntem acasa, si inauntru am gasit si 2 caramele! Mi s-a parut foarte simpatic pentru o firma mica si fara pretentii.
Inca un exemplu pe care vreau sa il dau este legat de cumparaturile de la supermarketul de langa casa. A, in perioada asta dau 15 centi reducere pe litrul de benzina daca faci cumparaturi in valoare de 150 de dolari, pentru ca reconstruiesc/rearanjeaza magazinul si totul este varza de nu mai stii ce si de unde sa iei. Dar altceva voiam sa va povestesc. La raionul de carne, am gasit carne tocata, 2 pachete la 8 dolari. In mod normal erau la 6 dolari fiecare. La casa am platit tot si am iesit in parcare. Bunul obicei de a ma uita pe bon si-a aratat rezultatele si de data asta. Ma taxasera la pret intreg. Asa ca m-am intors si am vorbit la Customer Service. Indianul, ca indian parea dupa vorba si dupa chip, a inceput sa vorbeasca cu colegele, si ele tot indience. Se pare ca nu prea erau incantate de ce li s-a zis, si una chiar a refuzat sa ajute cu ceva, asa ca omul s-a dus singur la o casa si a trecut inca o data produsele, a mai butonat el nu stiu ce, timp in care am asteptat calma ca nu aveam de ce ma enerva. Singura problema era ca m-a cam deranjat ca vorbeau pe limba lor in fata unui client si ca nici macar nu mi-au spus ce se intampla. In fine, omul zice "refund" si imi da inapoi 6 dolari, la care eu ii zic: "stai asa ca imi datorezi numai 4". Si el foarte ferm: "va dam 6 dolari, adica pretul intreg al unui pachet pentru ca este vina noastra".
"Foarte bine multumesc", ce poti zice, nu? Asta e momentul in care, ca roman, te gandesti "de ce nu oi fi luat mai multe" :-)). Glumesc...
Si povestirea nu se termina aici caci mai am una. Apai acum vreo luna-doua am cumparat un nou abonament la Zoo care ne-a costat o gramada de bani. Dar e valabil un an de zile si poti merge cand vrei si sta cat vrei la Zoo. Si cum nici o zi nu este ca alta la Zoo chiar e indicat sa mergi de mai multe ori sa vezi tot si in mai multe feluri, merita. Numai ca beneficiile nu se limiteaza la atat. Din fericire, caci aveam nevoie de ceea ce se numeste "experience recall". Am aflat de pe site-ul lor ca in decembrie organizeaza un eveniment numit Christmas at the Zoo si ca au 1500 de bilete gratis pentru Friends of the Zoo. Cum noi cu cardul ala suntem FOTZ, am mers cu mare bucurie azi sa ne rezervam bilete si am avut noroc ca mai aveau. Asa ca Cristian o sa il intalneasca pe Santa la Zoo pe 5 decembrie, o sa primeasca premii, pictura pe fata si o sa vada tot felul de alte nebunii.
D-asta zic ca imi place aici... se gaseste mereu cate cineva sa iti faca o surpriza placuta si sa nu iti para rau ca ai cumparat. Fie ca ai cumparat ceva scump, fie ca esti client fidel, fie ca ai cumparat prima data.

S-au intamplat saptamana trecuta, dar mi-au ramas inca in minte, asa ca o sa va povestesc si voua.
Am citit in ziarul saptamanal al primariei, CityScene, ca la Fish Market va fi program prelungit joia. De obicei cam toate magazinele aici se inchid la 5 si ceva seara, numai mall-urile mai stau deschise joia si vinerea pana pe la vreo 9. Un lucru cu care ne-am obisnuit mai greu, dar care acum mi se pare foarte corect si mai ales adaptat stilului de viata de aici. Pentru ca dupa ora 5 oamenii cu copii se cam indreapta spre case, iar ceilalti spre baruri si restaurante.
In fine, bucurosi si curiosi nevoie mare sa vedem piata de peste si seara, am luat copilul si toata foamea de dinaintea cinei cu noi.
Piata de peste este un spectacol in sine, dar si locul unde poti manca traditionalii fish&chips la un pret bun si sunt si foarte gustosi. Plus ca oamenii iti fac la cerere si peste pe gratar cu salata.
De data asta Cristian a avut parte de obisnuitul spectacol oferit de acvariile pline cu pesti si crabi, portia lui de fish&chips, dar si alte cateva surprize.
Una a fost ca a putut degusta multa paine: goala (dar avea in ea nuci, kumara, fructe etc) sau cu ulei de masline de vreo 4 feluri, cu aioli si alte sosuri de mancat cu peste sau fructe de mare. A avut ca desert inghetata de miere de manuka si capsuni proaspete alaturi, favoritele lui. S-a infipt cu gura in ea inca de acolo, desi avea lingurita si doar cativa pasi pana la masa.
Am ascultat si muzica la saxofon cat a savurat sau hapait el inghetata si ne-am uitat cum ploua cu galeata afara...
Am dat o raita pe la toate locurile cu degustari printre care si unul cu pate de ficat. V-am mai zis ca am gasit aici in sfarsit cei mai buni carnati si singurii pe care ii putem manca pentru ca sunt adevarati, cu carne tocata si toate cele ca la tara. Culmea sunt facuti de un francez pe care l-am si intalnit la French Market acum cateva luni; isi vindea singur produsele acolo. Ei bine, pate-ul asta era facut tot de el si era minunat, dar Cristian nu l-a apreciat deloc, ba chiar l-a aruncat cat colo si tipa cat putea de tare: "I didn't like it!". Noi nu ne-am luat dupa el si am cumparat un mic borcanel care ne-a ajuns vreo doua zile, era un amestec de ficat de rata si pui, delicios. Na, daca nici francezii nu se pricep la pate...
Nu se termina aici insiruirea de surprize: cea mai tare a fost ca aveai o vitrina din care iti puteai alege peste, fructe de mare, frigarui din toate astea si alte preparate gen squid umplut cu prawns si scoici si legume. Apoi te duceai cu ele afara (era acoperit totusi locul) si un cuplu simpatic ti le frigea pe gratar in timp ce tu puteai sorbi un pahar de vin si vorbi cu ei ca sa treaca vremea si sa nu te mai gandesti la cat de foame si de pofta iti este.
Si uite asa cand zici piata de peste aici nu te gandesti la un loc mirositor si galagios, ci la un loc unde privesti, cumperi, mananci, asculti muzica, te simti bine.
Despre opera in parc nu mai stiu cum am aflat, dar am luat autobuzul sa ajungem acolo pentru ca fiind mai in centrul orasului cu parcarea este mai riscant. Bucuria lui Cristian - pentru ca mersul cu autobuzul este una din placerile lui cele mai mari.
Inca unul din conceptele noi pe care le-am experimentat aici: sa asculti opera cantata live in parc; stand pe iarba, pe patura sau scaunul pliant aduse de acasa, mancand pranzul sau o gustare. Pentru noi bonus-ul a fost ca evenimentul s-a desfasurat in apropierea unui loc de joaca pentru copii, deci Cristian a avut ce face. Nu cred ca nu i-a placut cantarea, caci la inceput a stat cu gura cascata, dar tot mai mare a fost atractia toboganului, leaganului si nenumaratelor aparate pentru catarat. Totul a fost sponsorizat de o asociatie a business-urilor care isi aveau magazinele pe un  bulevard din apropiere. Ce reclama minunata...

Daca stii putin marketing si il aplici la viata ta de zi cu zi, s-ar putea sa te faci fericit.
Un principiu de baza este sa stii care ti-e publicul tinta si sa te concentrezi asupra lui. Asta inseamna si ca nu iti mai pierzi vremea cu cei care nu sunt importanti in viata ta. Dar si ca acorzi mai multa atentie celor care merita: familie, prieteni, poate seful, unii colegi.
Apoi sunt mai multe tipuri de programe pe care le dezvolti: achizitie si fidelizare, de exemplu. Campaniile tactice de achizitie ar fi de exemplu experientele noi, prieteni noi, orice te face sa acumulezi. Cand ma gandesc la fidelizare ar fi incercarea de a consolida ce ai, de exemplu sa citesti o carte, sa ii faci o surpriza unui prieten.
Daca ai ajuns la un punct in care te simti banal, te-ai plictisit, ti se pare ca nu mai faci nimic interesant, poate ca produsul a ajuns la maturitate si trebuie sa te re-inventezi. Poti schimba relatia in care esti, tara sau locul de munca, poti sa (mai) faci un copil sau sa iti schimbi complet ocupatia.
Daca nu este asa de grav, poate ai nevoie doar de o mica revigorare: poate fi un nou hobby (iti descoperi si cultivi alte calitati) sau un act de caritate (nu ma refer la donatii in bani, ci de timp - ceea ce te face sa te simti folositor).
Dar cred ca cel mai important si ceea ce intr-adevar iti construieste sentimentul de fericire (incet dar sigur) este "customer satisfaction". Incearca daca nu in fiecare zi, oricum periodic, sa iti oferi premii, deal-uri speciale sau pur si simplu sa fii dragut cu tine si cu cei din jur.
Iata cateva exemple: daca iti plac filmele fa-ti timp si vezi 5 filme intr-o saptamana. Saptamana urmatoare programeaza un masaj pentru tine si pentru partenerul tau. Fiecare vineri poate fi ziua in care te recompensezi dupa o saptamana de munca si iti cumperi o prajitura sau o cafea, sau amandoua. Daca ai dat cu aspiratorul prin casa o ora, fa-ti un ceai si savureaza-l in 5 minute uitandu-te pe geam sau rasfoind o revista.
Sa nu neglijam cross-promotion-urile. Nu e frumos cand iesiti in doi sau chiar in mai multi la restaurant, lasand copiii acasa cu bunicii sau baby sitter-ul? Ia incercati si varianta cand unul din voi pregateste masa si celalalt pune copiii la culcare, pentru ca apoi sa aveti o cina placuta si relaxanta.
Sa fim fericiti ar trebui sa fie cel mai usor lucru din lume pentru ca ne cunoastem bine "produsul", ce ne place si ce nu, ce a mers si ce nu, ce ne-am dori si nu avem inca si tot asa.
Ca sa iti iasa toate astea trebuie sa crezi in "produsul" tau, sa fii creativ si bineinteles sa stii un pic de marketing :-)